Există un documentar pe Netflix care se numește ,,7 Days Out’’ (,,Au mai rămas șapte zile’’) care urmărește procesul de pregătire din săptămâna premergătoare unui eveniment extraordinar de important în anumite industrii. E interesant de văzut ce se întâmplă în spatele scenei, toată forfota, tot stresul, munca oamenilor dintr-o echipă, astfel încât în ziua cea mare, totul să decurgă perfect. Unul din aceste episoade urmărește re-deschiderea unui restaurant, considerat unul dintre cele mai bune din lume în acest moment, și anume ,,11 Madison Park’’ - din Manhattan, New York. Recomand documentarul pentru a înțelege nivelul la care lucrează oamenii aceștia. Câteva exemple (spoilers)
- restaurantul are o echipă de oameni - Dreamweavers (,,Făuritorii de visuri'') care se ocupă exclusiv cu realizarea unei experiențe unice și extraordinare pentru fiecare client, în funcție de preferințe, itinerariu prin New York, etc - de la o cină servită împreună cu cărți de tarot pentru că clientul are o pasiune pentru asta până la încărcarea mașinii clientului cu sănii pentru copii care despre asta discutau în timpul mesei, că ar fi vrut să meargă la săniuș. Experiențele acestea se întâmplă ad-hoc, echipa de ,,făuritori de vise'' adesea aude o șoaptă, o discuție, adesea poartă dicuții cu clienții înainte de ziua rezervării și apoi se ocupă să creeze experiențe minunate.
Sau:
- ospătarii de acolo au costume făcute la comandă, la croitor, în Manhattan. O grămadă de bani pentru un costum de ospătar, care se și murdărește adesea, dar care este considera, în mod potrivit, la fel de important precum decorul atent gândit din restaurant.
- farfuriile sunt așezate pe masă în așa fel încât dacă un client intoarce farfuria, textul imprimat pe spate, cu numele restaurantului apare în mod corect plasat, de sus în jos, adică oricine poate citi textul, nu trebuie să-și rotească capul sau farfuria. Nimeni nu face asta, nimeni nu întoarce farfuriile când își așteaptă mâncarea dar dacă ar face-o, acesta ar fi un detaliu care intră de asemenea în pretul de 300$ de persoană. Pentru că oamenii de acolo se gândesc la tot ce implică a lua o masă acolo și încă ceva pe deasupra.
Sunt lucruri la care nu ne gândim când intrăm într-un asemenea restaurant dar care ne creează un standard, ne deschid ochii. Din momentul acela facem comparații, judecăm alte restaurante că nu se gândesc la lucrurile respective. Și poate nu ne pasă foarte mult de detaliile acelea, nu ne pasă atât de mult de cât de moale este materialul canapelei la atingere pentru că stăm cu mainile pe masă.. dar oamenii respectivi se gândesc că dacă un singur client simte ceva neplăcut la atingere, atunci experiența omului respectiv este imperfectă. Ori asta este inacceptabil.
E bine cunoscut că atunci când mergem la un restaurant nu plătim doar pentru mâncare. Judecăm adesea un restaurant după prețuri dar suntem conștienți că în acel preț intră ingredientele servite precum și ambianța și celebritățile care iau masa acolo, uniformele ospătarilor, energia din sala, socializarea până la momentul servirii mâncării, cât ,,capital’’ poate strânge pe instagram o poză făcută acolo, cum este decorul - deci plătim pentru experiență, nu doar pentru mâncare.
Si dacă toate acestea au un pret și dacă alegem să plătim niște bani bani undeva, e important să ne facem temele și să alegem să dăm banii respectivi cuiva care pare că a deschis restaurantul respectiv special pentru noi, cuiva care vrea ca fiecare client să aibă o experiență excelentă.
Cu cât există mai mulți oameni într-un oraș care nu se mulțumesc cu lucruri mediocre, cu atât scena culinară din orașul respectiv va deveni mai competitivă, în beneficiul tuturor (degete încrucișate!). E important să ne educăm cu privire la mâncare, cu privire la specificul anumitor bucătării străine, să facem recenzii - corecte - pentru serviciile restaurantelor și să încurajăm în mod vizibil pe cei care fac lucrurile impecabil. România este abia la începutul acestui drum dar prețurile, cel puțin în București - au ajuns deja la maturitate, prețurile deja au ajuns acolo unde trebuie să fie. Da, o masă excepțională ne va costa ceva dar dacă prețurile există deja - atunci și experiența din locul respectiv ar trebui să fie excelentă. Trebuie să-i împingem de la spate pe cei care lucrează în industria asta, pentru că se poate mai bine. Dacă se deschid restaurante pe bandă cu mâncare românească mediocră pentru că asta ,,vrea românu’’, nu vom avea niciodata fine-dining aici, nu vom cunoaște niciodată în propriul oraș românesc mâncăruri care să ne ia mințile și nu vom încuraja niciodată străinii să deschidă restaurante cu un specific străin aici. Și cunoștințele noastre vor fi sărace și asta ar trebui să ne supere pentru că există atata mâncare incredibilă în lumea asta și e păcat că trebuie să o descoperim abia când călătorim în alte țări, dacă avem noroc.
Deci - e important să ne educăm gusturile să nu ne mulțumim cu putin!
Și dacă experimentăm suficient și am găsit locurile acelea care ne oferă ceva special, e important să le susținem mai departe.
Grupul care deține restaurantul 11 Madison Park se numește ,,Make it nice’’ j
Comments