Despre meritele sacoului


www.therake.com , numărul 48 al revistei - Pedro Pascal


Urmăream cu drag serialul Downton Abbey și îmi aduc aminte că am avut un moment de stupoare plăcută să văd tranziția, în ținuta de seară a unui personaj principal masculin, de la frac la smocking/tuxedo si mai ales, reacția de șoc a unui personaj mult mai în vărstă, la vederea unei asemenea lipse de respect, trivialitate, coborâre a nivelului de formalitate. Lumea a mers mai departe, au mai trecut vreo sută de ani de la vremurile acelea redate atât de frumos în serial, și deși acum zâmbim la astfel de scene ,,apretate’’, ne întrebăm poate unde ne îndreptăm în mediul profesional contemporan.


Desigur, există profesii mai degrabă conservatoare în privința ținutei adecvate, precum în avocatură sau în domeniul bancar însă ceea ce vedem tot mai des în media este imaginea antreprenorului tânăr, care poartă jeanși la birou, spații de muncă care invită pe toată lumea deopotrivă să-și suflece mânecile și să lucreze laolaltă, miliardari care și-au făcut o uniformă dintr-un tricou gri simplu sau oameni de afaceri care mai sunt și ambasadori ai unor branduri de pantofi sport venerați aproape.


Nu este corect dar nici greșit, pur și simplu așa stau lucrurile. Vremurile s-au schimbat, da, însă judecata oamenilor asupra altor oameni continuă să se întâmple. La fel și prejudecățile. Acum, mai mult ca oricând, când angajații sunt liberi să își exprime stilul personal pentru că companiile pentru care lucrează le permit să ,,strălucească’’ în hainele și accesoriile lor dragi și unice, oamenii ar trebui să rețină că încă se așteaptă un raționament corect al contextului, că nu putem să purtăm chiar ce ne trece prin cap sau prin mâini dimineața, în fața dulapului. Oamenii tot judecă și tot au așteptări și tot găsesc că există o relație între felul în care un om se îmbracă și respect. Față de propria persoană, față de industria în care lucrează, față de angajatorul său, față de colegii săi..

Să ne aducem aminte deci că în mediul de afaceri, trebuie să avem conștiința oamenilor de lângă noi și că nu e vorba numai despre ce ne place nouă, ci totul e despre ,,business’’. Sigur că oamenii sunt angajați pe baza competențelor lor (în mod ideal), dar ceea ce poartă și cum poartă și cum se poartă joacă un rol esențial în procesul de angajare precum și în livrarea rezultatelor promise la angajare - nu neapărat pentru că arată ce poate face un om ci mai degrabă pentru că asta influențează percepția noastră asupra a ce CREDEM că poate face un om.

Impresia aceea pe care o ,,plantăm’’ în mintea altor oameni ne ajută enorm să și livrăm rezultatele așteptate pentru că ceea ce purtăm în interacțiunile din mediul profesional transmite un semnal despre statutul nostru profesional sau despre cum suntem apreciați de compania pentru care lucrăm, dacă compania o duce bine și are grijă de angajații săi, dacă suntem disciplinați, îngrijiți, împliniți cu ceea ce facem, dacă suntem mai degrabă ,,câștigători’’, dacă știm ce avem de făcut, dacă livrăm. Oamenii tind să interpreteze fără să vrea ceea ce alții poartă pentru că ceea ce purtăm este o alegere intenționată, este o abilitate particulară de a interpreta un context, o situație anume. Și atunci, într-un mediu cu ierarhii artificiale - la muncă - ceea ce oamenii poartă va spune despre individul-purtător dacă se poziționează mai sus în ierarhie.. sau mai jos.


Nu este, desigur, corect să judecăm și să pre-judecăm dar cărăm cu noi, cu toții, tendința să gravităm către cei care se află mai sus în ierarhie sau care par că s-au năascut să conducă. Aceia sunt oamenii cu care cam vrem să lucrăm în general. E corect? Nu prea. Se întâmplă mai des decât ne place să admitem? Cu siguranță.


Până la urmă, orice interviu este o promisiune a unor rezultate viitoare și haina face pe om în această situație. Și impresiile și prejudecățile nu se întâmplă doar la interviuri, ci în mod general, cam în orice întâlnire de afaceri cu o miză: când cerem investiții, când cerem o linie de credit de la bancă, când facem o prezentare la biroul unui potențial client..


Și să nu uităm că unele domenii de activitate chiar vin cu niște pretenții legate de cum ar trebui să se îmbrace oamenii care ,,mișună’’ prin aceste industrii. Oamenii vor să știe că banii lor sunt în siguranță, așa că se așteaptă să vorbească cu un bancher îmbrăcat corespunzător. Oamenii vor să știe că casa visurilor lor va fi proiectată de un om care știe ce face și deci se vor aștepta ca arhitectul care lucrează la proiect să se îmbrace corespunzător. Oamenii vor să știe că sănătatea lor e pe mâini bune, deci se vor aștepta ca explicațiile să vină din partea unui om care poartă o anume ținută corespunzătoare. Toate aceste mostre de ,,uniforme’’ sunt acolo și se cuvin pentru a garanta că oamenii care le poartă au trecut prin teste, sunt certificați pentru a practica meseria pe care o practică și niște autorități mai înalte garantează pentru asta. Și cam la fel se întâmplă peste tot. Ținuta pe care un om o poartă nu e doar despre a arăta ,,prezentabil’’, ci e acolo ca o garanție a competențelor unui om. Noi, oamenii, avem tendința să punem o încredere extraordinară și aproape necondiționată în uniformele (de orice fel) pe care reprezentanții unei afaceri le poartă, deci ar trebui să ne amintim zilnic, când ne alegem hainele ,,de muncă’’, că suntem responsabili să răspundem corespunzător și să ne îmbrăcăm pentru a onora încrederea aceea dar și încrederea companiei pentru care lucrăm.


Deci, dacă este un lucru în care orice femeie și orice bărbat ar trebui să investească pentru a-și onora munca, acela este un sacou care elevează instantaneu prezența cuiva. Sigur că pe piață regăsim tot felul de forme și reinterpretări și mâneci suflecate și fermoare și ornamente și tăieturi dar atunci când respectăm principiile clasice ale croitoriei - nu avem cum să greșim. Sigur că pentru femei există mult mai multe opțiuni dar să nu uităm că doar pentru că e ,,sacouaș’’, nu înseamnă că e potrivit pentru mediul profesional.

Deci respectarea unor indicații generale se pretează atât femeilor cât și bărbaților.


Un sacou poate fi găsit pe piață la orice buget și nu reprezintă o problemă. Însă nu achiziționarea propriu-zisă reprezintă un efort, ci munca de auto-educare din spate. De aceea e important să acordăm timp cunoașterii propriului corp, dimensiunilor, croielii care ni s-ar potrivi, materialelor prietenoase cu pielea și cu trecerea anilor și să ne deplasăm efectiv în magazine, să citim ,,ingredientele’’ de pe etichetă, să pipăim materiale și să probăm cât mai multe.

E bine de știut, de exemplu, că lungimea potrivită pentru un sacou este la jumătatea dintre podea și baza gâtului sau că lungimea potrivită pentru o mânecă trebuie să permită un pic mai mult de un centimetru din manșeta cămășii să se întrevadă.


E bine de știut, spre exemplu, că un sacou din lână 100% (în combinație cu căptușeală din mătase sau vâscoză) rezistă foarte bine în timp, nici nu trebuie curățat vreodată (decât dacă are vreo pată) pentru că se curăță singur la aerisit și arată din ce în ce mai bine pe măsură ce-l purtăm pentru că materialul începe să capete o formă particulară a corpului pe care-l îmbracă.

E bine de știut, de asemenea, că un om care-și dorește să creeze impresia de înălțime ar trebui să evite modelele încărcate ale materialului dar și croiala ,,parte-peste-parte’’, care în croitoria clasică se numește ,,double-breasted’’, adică un sacou cu două rânduri de nasturi, care mai degrabă ,,lățesc’’ vizual orizontal.

Toate micile și marile elemente și îmbinările potrivite din structura unui sacou au darul lor aparte să ne eleveze.



Desigur, un sacou făcut la comandă e ideal, dar dacă bugetul e o problemă sau nu avem vreun atelier de croitorie specializat pe lângă noi, atunci calea sigură e un sacou cumpărat și ajustat ulterior. Există magazine care oferă ambele sau mici ateliere ,,de cartier’’ la care putem apela. Nimic altceva nu creează o asemenea impresie bună precum un sacou care cade bine, pentru că e o piesă de îmbrăcăminte care acoperă mult din suprafața corpului și creează un cadru ,,finisat’’ pentru fețele noastre în imaginea aia mentală cu care rămân oamenii cu care facem cunoștință.


Până și cei mai informali CEO de companii și miliardari IT înțeleg că se cuvine să aibă în garderobă acel sacou impecabil și pe bună dreptate: adecvarea la o ocazie anume este o dovadă de respect. Și nu ar fi CEO-ii de azi și miliardarii de azi dacă nu și-ar fi pus sacoul acela măcar o dată, când au avut întâlniri cu investitori sau bancheri sau potențiali clienți. Iar ca să ajungem în pozițiile lor și să strângem mâini pentru înțelegeri strategice, e important să cunoaștem nu numai instrumentele unei afaceri de succes ci mai ales, așteptările omenești și regulile nescrise responsabile de bunul-mers al mediului de afaceri și al societății în general.

Acest articol a apărut prima dată pe www.business-review.eu în data de 3 Martie 2020.

https://business-review.eu/business/opinion-elena-scherl-certified-international-business-etiquette-consultant-dear-entrepreneurs-invest-in-that-transformative-jacket-208377

©2020 by Etiquess Business Class. 

  • Facebook
  • Instagram